Îmi pare atât de straniu cum unele lucruri revin din trecut în prezent; crezi în destin? Există coincidențe?

       Și unele lucruri se schimbă în timp ce altele își continuă cursul firesc. Unele detalii se pierd, deși poate ai fi vrut să rămână, pe când altele ți se cicatrizează în amintire: săracul om în ghearele hazardului!

Strigăt mut

”E o lume a durerii în mine și asta tu o știi... O lacrimă din rai și iad mă arde zi de zi”

Mi-e teamă să adorm ca nu cumva în clipa în care nu mă voi  mai afla pe deplin în propriul control și nu mai sunt sigură ca voi continua să îți vorbesc, aș putea astfel să rup irevocabil legătura gândurilor noastre... Atunci nu va mai exista cale de întoarcere sau orice altă urmă de-a ta la care să revin... Și atât de simplu se va întâmpla ca tu, iubite, să dispari cu ea.

Scorpions Lonely nights

”Culmea tâmpeniei pe care o cunosc eu e să văd o femeie care plânge și cere disperată prin aceasta afecțiune și susținere din partea bărbatului de lângă ea, iar barbatul în loc să tacă și s-o ia pur și simplu în brațe, începe să-i explice foarte rațional și argumentat că ea suferă de fapt inutil.”





Sursa citatului ea

You came and you changed my world

        Nu te-am iertat și nici nu o voi face vreodată! O afirm fără să ezit. Dar lasă-mă să-mi adorm durerea, dezamăgirea, tumultul gândurilor și cadavrul a tot ceea ce mai zace neizbavit în cavoul din mine; iar în visul meu îți voi vorbi cu aceeași dragoste nestăvilită, cu admirația, respectul și tot ceea ce se mai poate citi, sau nu, în ochii mei... în lumea de dincolo de granițele realității, poate chiar în subconștientul meu, nu ai încetat nici o clipă să fii plăcerea-mi vinovată.

Gone with the sin

For you, my beloved sin,from one of your sweethearts

So hard she's trying But her heart won't turn to stone... oh no

Exercitiu de imaginatie 

                                              Ce se întâmplă cu insectele?

       Intr-o oarecare zi, observi fara sa vrei o insecta- sau, cel putin, ai aceasta impresie- mai apoi, cand ori pentru a deveni certitudine, o fixezi cu privirea.  Poti, de altfel, jura ca in tot acel timp de pana atunci a stat nemiscata, blocata in spatiul alocat doar ei si umbrei sale: lumina reflecta chiar si micile lor dimensiuni. Imediat mai apoi, aceeasi insecta iti lasa puternica convingere ca se stie (sau este ea oare capabila de constiinta? ) urmarita si dintr-o data isi paraseste locul, renuntand la starea de repaos. Si, desi tu ramai neclintit, micul trup al creaturii se deplaseaza incet, purtandu-si umbra, pana ce tu iti vei lasa privirea sa zaca peste o alta forma.

Eu nu inteleg… Banal, am zice, dar totusi se gasesc intrebari cu raspunsuri incerte sau chiar deloc existente. Oricum, din nou va trebui sa ai ca aliat rabdarea, caci privirile fugitive nu rezolva singure mistere: este nevoie de mecanismul care sa inregistreze informatia si sa faca analogii.

Dar primul gand sau instinctul care il precede este acela de a omori insecta, iar in vederea acestui nou scop imaginezi fara greutate metode si tehnici simple. Eu as vrea insa ca tu sa creezi mai intai supozitia mortii: scenariul ce presupune sufletul acelei fiinte vii colectat de Moartea insasi. Oare perspectiva sosirii ei este atat de putin infricosatoare si nesemnificativa in cazul unei insecte? De ce este cu mult mai diferit in cazul omului atunci? Orice fapta are insemnatatea pe care noi i-o atribuim: detinem puterea de a alege.

http://www.youtube.com/watch?v=6R7jSfLpk7Y

                 

All those poor human beings

Am inceput sa rad. Ce altceva puteam sa fac, cand orice alt nebun ar fi reactionat la fel?  Sa vrea sa ma calce masina de pompe funebre?! Sa fiu urmarita de un dric?! Asa o moarte ironica… Vai, pentru mine? Zau, nu era nevoie de atata deranj!

...what came next was so much worse...

... si iarta-mi ...

Coma - Culori

“Da-mi voie sa imi sorb din tine leacul pentru amor
Da-mi liniste sa adorm.
Da-mi voie sa fiu orb si sa ma satur din tine doar
Da-mi voie sa te rog..
Nu ma discuta, dar spune-mi ceva nou

Si-alunga-mi calm raceala din culori si iarta-mi...
Da-mi voie sa respir din tine mai mult decat un simplu enunt
Da-mi cale sa admir.
Da-mi voie sa ma mint din tine atat cat sa nu ma sufoc
Da-mi timp sa nu ma sting.
Pe cat de mult ma inalti... pe-atat de mult ma faci sa ma pierd, sa ma tem...

Dintr-un colt uitat,
Drept te-ai ridicat
Gandul mi l-ai ascuns in palme si m-ai scapat spre inalt.
Timpul mi-e incurcat de zborul tau inalt
Si pasii in care imagini imi dispar
Printre culori scapate spre inalt.”