duminică, 15 septembrie 2013

Confesiuni ale unei necunoscute făcute unui străin

     

        Sunt atât de fragilă zilele astea, sau mai degrabă zis, lunile, anii aceștia ...Aș afirma că ar cam fi timpul pentru schimbări; doar dacă asta ar fi cu putință...
       Dar tu, celui căruia îi vor spune adevărul, trebuie să știi că așa sunt eu de o viață întreagă, am rămas cu ea încă dinainte de gândul care m-a conceput.


În ochii mei


         Mi-ai spune ”poate ai putea să iți iubești chipul dacă te-ai privi zâmbind”. Dar nu poți înțelege, căci atunci când tu zâmbești, aș vrea să știi cum îmi pare că întreaga lume, cu toată existența mea, se dizolvă: atât de frumos te văd! ... așa cum eu nu voi fi vreodată...




miercuri, 11 septembrie 2013

Îmi pare atât de straniu cum unele lucruri revin din trecut în prezent; crezi în destin? Există coincidențe?

       Și unele lucruri se schimbă în timp ce altele își continuă cursul firesc. Unele detalii se pierd, deși poate ai fi vrut să rămână, pe când altele ți se cicatrizează în amintire: săracul om în ghearele hazardului!



marți, 3 septembrie 2013

Strigăt mut


”E o lume a durerii în mine și asta tu o știi... O lacrimă din rai și iad mă arde zi de zi”

Mi-e teamă să adorm ca nu cumva în clipa în care nu mă voi  mai afla pe deplin în propriul control și nu mai sunt sigură ca voi continua să îți vorbesc, aș putea astfel să rup irevocabil legătura gândurilor noastre... Atunci nu va mai exista cale de întoarcere sau orice altă urmă de-a ta la care să revin... Și atât de simplu se va întâmpla ca tu, iubite, să dispari cu ea.

Scorpions Lonely nights

Culmea tâmpeniei pe care o cunosc eu e să văd o femeie care plânge și cere disperată prin aceasta afecțiune și susținere din partea bărbatului de lângă ea, iar barbatul în loc să tacă și s-o ia pur și simplu în brațe, începe să-i explice foarte rațional și argumentat că ea suferă de fapt inutil.”





Sursa citatului ea

You came and you changed my world


        Nu te-am iertat și nici nu o voi face vreodată! O afirm fără să ezit. Dar lasă-mă să-mi adorm durerea, dezamăgirea, tumultul gândurilor și cadavrul a tot ceea ce mai zace neizbavit în cavoul din mine; iar în visul meu îți voi vorbi cu aceeași dragoste nestăvilită, cu admirația, respectul și tot ceea ce se mai poate citi, sau nu, în ochii mei... în lumea de dincolo de granițele realității, poate chiar în subconștientul meu, nu ai încetat nici o clipă să fii plăcerea-mi vinovată.