joi, 22 august 2013

Exercitiu de imaginatie 

                                              Ce se întâmplă cu insectele?

       Intr-o oarecare zi, observi fara sa vrei o insecta- sau, cel putin, ai aceasta impresie- mai apoi, cand ori pentru a deveni certitudine, o fixezi cu privirea.  Poti, de altfel, jura ca in tot acel timp de pana atunci a stat nemiscata, blocata in spatiul alocat doar ei si umbrei sale: lumina reflecta chiar si micile lor dimensiuni. Imediat mai apoi, aceeasi insecta iti lasa puternica convingere ca se stie (sau este ea oare capabila de constiinta? ) urmarita si dintr-o data isi paraseste locul, renuntand la starea de repaos. Si, desi tu ramai neclintit, micul trup al creaturii se deplaseaza incet, purtandu-si umbra, pana ce tu iti vei lasa privirea sa zaca peste o alta forma.
Eu nu inteleg… Banal, am zice, dar totusi se gasesc intrebari cu raspunsuri incerte sau chiar deloc existente. Oricum, din nou va trebui sa ai ca aliat rabdarea, caci privirile fugitive nu rezolva singure mistere: este nevoie de mecanismul care sa inregistreze informatia si sa faca analogii.
Dar primul gand sau instinctul care il precede este acela de a omori insecta, iar in vederea acestui nou scop imaginezi fara greutate metode si tehnici simple. Eu as vrea insa ca tu sa creezi mai intai supozitia mortii: scenariul ce presupune sufletul acelei fiinte vii colectat de Moartea insasi. Oare perspectiva sosirii ei este atat de putin infricosatoare si nesemnificativa in cazul unei insecte? De ce este cu mult mai diferit in cazul omului atunci? Orice fapta are insemnatatea pe care noi i-o atribuim: detinem puterea de a alege.



                 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu